Trei cruci de lemn, trei cruci enorme de lemn

Vopsite cu trei culori, pãzesc pe marginea soselei

Fîntîna celor... crediciosi!



Trei cruci pe marginea soselei cu gesturi largi de mîini bolnave

Opresc din drum pe cãlãtori si parcã-s trei spînzurãtori

De care atîrnã trei crisosi...



Într-o zi împinsi de-acelasi funerar îndemn

Ca dou-armate puse una-n fata alteia

Cumintii se-ntîlnirã cu nebunii

Copiii mortilor de mîine se-ntîlnirã cu pãrintii...



"Si-armatele-ncepurã lupta la umbra crucilor de lemn

Deoparte flutura stindardul credintei... alb... curat..."



...ca albul cel curat, al florilor de nufãr

Iar tricolorul nebuniei, închis cu grijã-n cîte-in cufãr

De craniu omenesc...

Sta gata sã se desfãsoare la cea dintîi îngenuncheare

A albului domnesc...



Însã-n ziu-aceea cerul înnegrit de fum pãrea

Un tavan de catedralã ce se nãruia

"Iar fumul din clopotnitele-aprinse deschidea-n albastrul:"

Drumul altui fum, mai greu, mai negru si-albastrul

se-nnegrea...



Si-n ziu-aceea cerul înnegrit de fum pãrea

Un tavan de catedralã ce se nãruia



Si multimea-nspãimîntatã, spre clopotnitele-aprinse

Se-ndrumeazã grupuri, grupuri, cei cuminti privesc plîngînd

Plîng ca resturile unei armate-nvinse, iar nebunul stã deoparte

Si zîmbeste ... fredonînd:

BLASFEMIE !!!

"Iar tricolorul nebuniei adãpostea pe-nvingãtori!!!"