Prea multe toamne-am plans,


Prea multe ploi…


Si-atatea ierni au viscolit in noi,


Visul nostru dulce-amar


Ma colinda tot mai rar


Si se stinge-ncet si tristul felinar.


Iubite! Spune-mi ce se va-ntampla!


Ce pot sa mai salvezi din viata mea?!?!?


Portativul meu de moarte e acum ranit,


Sa mai lupt si azi mi-e greu si-am obosit..




R: Da-mi din nou curajul de-a trai,


Noaptea mea te rog alung-o catre zi!!!


Fara mangaierea ta


Drumul meu s-a terminat


Si din prea-inaltul meu m-as prabusi


De-atatea ori m-au rascolit furtuni


Si-am ratacit adesea prin genunchi…


Ca o flacara am ars


Si ma intreb „ce-a mai ramas?”


Tu imi esti iubite, ultimul popas!


Portativul meu de moarte e acum ranit,


Sa mai lupt si azi mi-e greu si-am obosit




R: Da-mi din nou curajul de-a trai,


Noaptea mea te rog alung-o catre zi !!!


Prinde-mi aripi pentru zbor,


Umple-mi sufletul de dor,


Steaua mea pastreaza-o aprinsa pana-n zori…de zi


Da-mi din nou curajul de-a traï!!!