Strainule ce bati la poarta de unde vii si cine esti?

Strainule de lumea noastra, raspunde-ne de unde vii,

Prin care lumi traisi cosmarul nepovestitelor povesti

Si-n care stea gasisi culoarea decoloratei nebunii?



"De unde vin? De unde pot veni, cind ochii-mi

plini de regrete si tristeti par 2 candele-aprinse

in cripta mortilor poeti?"



Priviti sint gol, caci calea-mi fuse-atit de lunga

Si-n calea mea-ntilnii pe rind pe toti

Citi vrura sa va vinda podoabe noi ce nu se vind

Pe cei ce vrura sa va-ndrume spre mai bine

Spre-acel indepartat intrezarit

In armoniile eterne dintr-un sfirsit si-un infinit.



"De unde vin? Eu vin din lumea creata dincolo de zare

Din lumea-n care n-a fost nimeni din voi"



Deschideti poarta dar, veniti in jurul meu degraba

Porniti cu mine-mpreuna spre lumea-n care nu-s

castele cu punti si santuri feudale

Nici ruginite porti de-arama la care bat cei noi sositi

Veniti cu toti cit mai e vreme si mai puteti cinta!



Veniti, sa V-aprind in suflet lumina stinselor faclii

Si-n versuri fantasmagoria si vraja noilor magii

Iar cinturile voastre cu care azi cersiti o piine

Sa le cunun cu stralucirea aurorelor de miine



Dar poarta a ramas inchisa la glasul artei viitoare!