Pe verdea margine de sant


Crestea macesul singuratic,


Dar vantul serii nebunatic


Pofti-ntr-o zi pe flori la dant.


Intai patrunse printre foi,


Si le sopti cu voce lina,


De dorul lui le spuse apoi,


Si suspina-cum se suspina...




Si suspina-cum se suspina...




Albeata lor de trandafiri.


Zambind prin roua primaverei,


La mangaierile-adierei


A tresarit cu dulci simtiri.


Pareau naluci de carnaval


Cum se miscau catifelate,


Gatite toate-n rochi de bal,


De vantul serii sarutate.




De vantul serii sarutate.




Scaldate-n razele de sus,


Muiate in argintul lunei,


S-au dat in bratele minciunei.


Si rand pe rand in vant s-au dus.


Iar vantul dulce le soptea,


Luandu-le pe fiecare,


S-un valt nebun se invartea,


Un valt-din ce in ce mai tare,




Un valt din ce in ce maï tare.