Copile, ziua ta s-a nascut dintre nori


Ca un poem albastru ce vine dintre ploi


Dimineata, cand zorii se zbat


Peste lumea in care ai intrat.




De-atunci lumina nu mai e aceeasi


Pe care o stiu de demult


Si nici pamantul nu mai e acelasi


Chiar daca e totusi pamant.




Copile, tu nu stii mai nimic despre viata


In care ti-a fost dat sa intri mai curat


Ca lumina ce-si curma aripa


Peste umbra eternului pacat.




Drumul tau abia acum incepe


Cand e ziua ta intai pe pamant


Si tu, copile, nici nu stii ca drumul


E lung din pamant in pamant.




Tu, copile, dormi acum in pace


Caci mama vegheaza la somnul tau bland


Lumina pentru tine e lumina,


Pamantul va fi ïar pamant.