[Jhivago]


Apropiindu-ne de sfarsit privesc inceputul,


Doamne, cat mi-am mai dorit fructul


Si-acum vad doar un copac fara radacini,


Sufocat de buruieni si maracini


Si n-am crezut c-o sa se ajunga aici,


Caci ochii mi-erau plini de bucurie


Si de speranta pe care si Praetor o stie


Si Dribbler o credea mereu vie


Si nu stiam cat de greu o sa-mi fie,


Motive sa renunt am avut o mie


Si totusi credeam ca fac ceva sfant,


Pe unii mc-ii ii salutam cu privirea-n pamant


Si-n mintea mea se creau legende,


Desi erau doar vorbe-n vant.


Scormonind prin trecut am constatat ca m-am nascut


Total vulnerabil la anumite emotii


Caci m-au furat hotii,


Mi-au luat inima si linistea noptii,


Acum iti dau tie esenta mea si te rog s-o tii,


Caci am dat viata foilor


Incercand sa dezleg misterul cailor


Celui de Sus umblate totusi de cei de jos


Si crede-ma ca nu-i nimic mai frumos


Decat sa-ti lasi sufletul sa vorbeasca,


E singurrul lucru in care mai cred dupa 4 ani de truda prosteasca,


Am spus destul, va las pamantul si-o floare.


E numai vina voastra daca moare




Ref x 2


And we both love hip-hop x 3


Damn we fucked it up




[Praetor]


In ganduri gasesc franturi de viata


O privire pierduta ce imi ingheata sangele-n vene,


O nota bene in vremea liceului


Ce imi spunea ca sunt in cautatrea eului,


Primele indoieli ale existentei zeului


Si regasirea Lui pe un beat intr-o muzica


Un personaj renascut, uimit de lumea sa noua


In orice mc vad un mit, o dorinta de a iesi din comun,


O durere ce vreau s-o spun tuturor,


Un nume Praetor, ce lupta de zor,


Si descrierea asta pe care vreau s-o aud in cor


Cantata de voi, precum si eu cantam imitand pe altii,


O zi de marti, o lansare in Martin si dupa,


O bere la colt si-o hotarare s-o punem de-o trupa,


Doi pusti cu idei marete,


Ambitionati, dorind sa invete,


Cautandu-se, regasindu-se unii in ideile celuilalt,


Nestiind niciunul ce vrea.


Un al treilea, baiat cu un calculator si un program de muzica,


Multi prieteni ce vor sa nu zica ca ne-au sprijin


Caci ne seamana, sunt ca noi,


Au iesit de pe ruta decisivului si doare,


Nu pot sa cred decat ca sunt ursit sa fac asta


Si pare ca timpul ar sta in loc,


Cand vad mike-ul inauntru simt foc si prind puteri


Si suntem ciudati, petrecem seri privind in gol


Gandind la un pol divers optimismului, dar nu opus


Caci altfel n-am avea nimic de spus.


Si lumea se-ntreaba “de ce in piesele VeritaSaga e atata tristete?”


E simplu, caci am trecut de prima tinerete


In speta e o problema felul de a gandi


Si uneori aud cum ca as fi cam plin de mine,


Stiti? Sa acuzi e usor, sa analizezi e mai greu, dar mai bine,


Si e o analiza completa, concreta,


Ma vad pe mine cel dinainte,


Sters cu buretele ca o sclipire discreta


Pe-o tabla intr-o clasa si nu sunt asa cum crezi


Hmm, hmm….mai bine lasa….


Lumea asta e la fel de urata ca o femeie grasa


Iar VeritaSaga nu vrea s-o vedeti frumoasa,


Ci cum este, iar aceste versuri sunt teste,


Aceasta poveste nu se va sfarsi niciodata caci adevarata este


Atata vreme cat noi traim, desi stim


Ca asta e primul album, noi ne oprim,


Si-ti multumim, te´am pupat, te iubïm