Spune-mi, ce-a mai ramas in loc de suflet si cu ce pret?




Am pornit la drum pur precum lumina


un copil cu scantei in ochi care nu stia ce-nseamna vina


cautand iubirea si stima


si cum nu stiam sa lovesc viata m-a lovit prima


si am aflat ca nu e prea rau sa nu fi om


sa fi prea om e crima


si uite-asa a picurat un pic de negru in esenta mea


pentru ca ceilalti nu dadeau doi bani pe decenta mea


si-atunci mi-am spus, „nu mai e loc de nimic sfant in lume”


ne pierdem printre ace, fumuri si glume


facute pe seama celor slabi


ne nastem sanatosi si-ncercand sa ne vindecam devenim bolnavi


vezi tu, viata e o strada, slab luminata


plina de gropi, plina de blocuri, gata sa cada


ghici peste cine


plina de focuri gata sa arda pe oricine


plina de ochi gata sa vada orice slabiciune


plina de prosti ce inca asteapta raspunsul la o rugaciune


cat despre mine, nimic din tot ce misca nu ma mai misca


doar ura ma pisca din cand in cand facandu-ma sa strig ura


si azi o sa ma vand in rest acelasi praf doar in alt vant


si nici eu nu mai sunt acelasi


si nici nu mai stiu cine sunt




Refren:


Spune-mi, in loc de suflet ce pana acum


am incercat sa ma schimb; nu mai am cum


m-am pierdut pe drum si vreau sa stiu,


oare-am sa mai fiu vreodata cum vroiam sa fiu?




Am aparut in mod accidental


intr-o noapte geroasa, intr-un spital


predestinat a fi un alt oricare, un altul care,


nu traieste de fapt, ci doar ii pare si doare


Am crescut intr-o saracie lucie


vazand viata ca ceea ce ar putea fi


vazandu-i p altii traind in fiecare zi fara a se gandi


la ceea ce urmeaza


iar cand totul era rau mi-am spus „viseaza!”


mi-am pastrat imaginatia treaza


acum asta ma enerveaza doar stiu ca arat fericit dar doar par


as vrea sa dispar


in minte in apar momentele cand


simtindu-ma singur pe pamant


am hotarat un suflet sa-mi vand


crezand ca am altul


si astfel mi-am frant universul


si mi-a ramas doar pixul, coala si versul


m-am compromis destul pentru placeri de nimic


pentru hartii intr-un plic ce mi-ar aduce un pic


de fericire, dar mi-a adus doar albe fire


si amagire si de iubire sunt satul ca de orice amintire


ca sunt doar gol in interior


stand la un pol inferior


celui normal si ce-a ramas in loc de suflet


doar un destin fatal


si o umbra ce vine si trece si umbla


simtind totul rece cu gandul doar


si totusi ma doare


acum sunt toate neclare


orice fosta problema minora


acum e mare ba e imensa de fapt


si cu ce pret nu stiu, dar stiu ca sunt apt


sa judec totul obiectiv


desi gandesc negativ pe un fond clar pozitiv




Refren:


Spune-mi, in loc de suflet ce pana acum


am incercat sa ma schimb; nu mai am cum


m-am pierdut pe drum si vreau sa stiu,


oare-am sa mai fiu vreodata cum vroiam sa fïu?