Colo-n jos catre apus, soare nu-i pe cer in sus;

Ci e nor s-ntunecime, unde muntii varsa foc,

In ogasu din adinc, da fiara rau pazit,

Da naluca, umbra... ocolit.

Natotu, al din tat facut!

Vara-ncuiata, n-codru dasfrunzit.

Vilva padurii, glasu zmeilor, flacara tuna,

Dupa cer ascuns da luna; plina luna.

Si pe suieru vintului, din fundu pamintului

Sura Boghii cind racneste, tat Apusu cotropeste,

Virfu Retezat da munte in cea parte jar arunca,

Lumea-ntreaga o vrajeste, spiritu cum navaleste.

Colo intre Alb si Negru Cris, Codru Muma sa inalta,

Vajnice mioarele haladuiesc-l, peste vai da munti maiestri,

Magura cea Vinata, intr-o clipa-o bintura.

Si cind baciu incet s-hodineste, intre brazi, carari si pajuri,

Barba-n boata s-o propteste, oile ii sint prin preajma, in Barsa Cohanului.

Tat pamint da sub cutremura, tulburi izbucuri imprejur tisnesc,

In adinc, in vajnice palate, apa navalnic razbate, modelind pamint si piatra.

Singe d-al naturii-ntrupat.

Sus pe Cerna-n sus, prin muntii carunti,

Prin brazii marunti, prin fagii da munti,

S-aud brazii suspinind si fagii murmurind

Cind vineaza muntii. Muntii, Bucegii!

Bratu-i buzdugan, mintea arunjan.

Vintu il hranea, apa-l imbraca, focu il pazea, da pamint ferea.

Si la moartea-i, cadea-va o stea,

Un brad rasarea, drept din fruntea-i, inalta.

In padurea bradului, bradului viteazului,

Brad ma-nalta, purta,

Da tat ma dascatusa, d-asta lumea.

Si brad sa fie! D-aci in vecinicie!

Negura-nchegata si dascatusata, da dincolo lin purtata, asezata...

Da pa bradu codrilor, din sus virfu muntilor

La stina da sub piatra deasa, cu poiana-ntunecoasa

Unde izvora 'neghetata Naruja cea blastamata, intre nalte drepte stinci

Pa loc magic inconjoara, noaptea ce lin coboara...



[