Mi-o lasat mosu canuta
PETRICA MATU STOIAN

Au, s-o dus si mosul meu
Si de el imi pare rau
Din avere si-a impartit
O canuta am mostenit
Si mi-o zas cu grai de moarte
Ai grija cum bei nepoate
Asta ii canuta mea
Cand bei tu si eu oi bea
Si de atunci mare nacaz
Nu prea stau pe acasa treaz
Beau numai rachiu de pruna
Cu canuta dorm in mana
Dar mosul meu cate-o data
Parca-n vis mi se arata
Ca ma straga-n miez de noapte
Mor de sete mai nepoate
Ma trezesc, canuta iau
Pun rachiu si iara beau
Nu las pe mosu’ s-astepte
Ca mi-e ca moare de sete
Da-ntr-o za ce mi-o venit
Am stat si m-am tot gandit
Am fost prost ca l-am crezut
Nu moare ca-i mort de mult
M-am dus cu canuta-n prag
Ca sa dau cu ea s-o sparg
Vad pe mosul zace: Bine!
Sparge-o ca te iau cu mine