Sus, prin crangul adormit,


A trecut in taina mare,


De cu noapte, risipit


Siruri de margaritare


Din panere de argint,


Stol balai


De ingeras


Cu alai


De toporasi.


Primavara, cui le dai?


Primavara, cui le lasi?




Se-nalta abur moale din gradina,


Pe jos, pornesc furnicile la drum.


Acoperisuri vestede-n lumina


Intind spre cer ogeacurifara fum.


Pe langa garduri s-a zvantat pamantul


Si ies gandacii-Domnului pe zid.


Ferestre amortite se deschid


Sa intre-n casa soarele si vantul.


De prin balcoane


Si coridoare


Albe tulpane


Falfaie-n soare.


Ies gospodinele,


Iuti ca albinele,


Parul le flutura,


Toate dau zor.


Unele matura,


Altele scutura


Colbul din patura


Si din covor.


Un zarzar mic, in mijlocul gradinii,


Si-a rasfirat crengutele ca spinii


De frica sa nu-i cada la picioare


Din crestet, valul subtirel de floare.


Ca s-a trezit asa de dimineata


Cu ramuri albe - si se poate spune


Ca-i pentru-ntaia oara in viata


Cand i se-ntampla-asemenea minune.


Un nor sihastru


Si-aduna-n poala


Argintul tot.


Cerul e-albastru


Ca o petala


De miozot.




Soare crud in liliac,


Zbor subtire de gandac,


Glasuri mici


De randunici,


Viorele si urzici...


Primavara, din ce rai


Nevisat de pamanteni,


Vii cu mandrul tau alai


Peste cranguri si poieni?


Pogorata pe pamant


In matasuri lungi de vant,


Lasi in urma, pe campii,


Galbeni vii


De papadii,


Balti albastre si-nsorite


De omot topit abia


Si pe dealuri mucezite


Araturi de catifea.


Si porneste departe-n sus


Dupa iarna ce s-a dus,


Dupa trena-i de ninsori


Asternuta pe colini...


Drumuri-nalte de cocori,


Calauzii cei straini,


Isi indreapta an cu an


Pasul tainicsi te mint


Spre tinutul diafan


Al campiilor de-argint.


Iar acolote opresti


Si doar pasul tau usor,


In omat stralucitor,


Lasa urmei viorii


De condori imparatesti


Peste albele stihii...




Primavara, unde estï?