E vremea rozelor ce mor,


Mor în grădini şi mor şi-n mine -


Ş-au fost atât de viaţă pline,


Şi azi se sting aşa uşor.




În tot, se simte un fior.


O jale e în orişicine.


E vremea rozelor ce mor -


Mor în grădini , şi mor şi-n mine.




Pe sub amurgu-ntristător,


Curg vălmăşaguri de suspine,


Şi-n marea noapte care vine


Duioase-şï pleacă fruntea lor...-


E vremea rozelor ce mor.