Veritasaga...Veritasaga(whisper)


[Jivago]:


Ca orice basm,incepe cu "a fost odata",


Un baiat si-n gandurile lui mereu aceeasi fata


Desprinsa park din povesti cu sirene,


Un suflet cald printre atatea suflete mult prea viclene


Si kiar dak nu purta semne de razboi putea skimba in foc orice sloi


Si fiecare gest al ei era, un mesaj ascuns


Unica pe Terra se purta de park avea raspuns...


La orice intrebare,iar el o iubea nespus si ea


Si ea il aducea cu un pas mai aproape de soare,in fiecare zi


Caci mergeau impreuna pe aceeasi carare,care se lumina cu fiecare pas al lor


Si nici unul nu simtea nevoia sa joace un alt rol decat cel pe care


L-au primit prin destin,caci crezi ca poti trece peste orice,


Atunci cand ce era gol in tine acum e plin....


De o apa curata,


Si amandoi simteau ca-si primesc inapoi o viata furata (furata....




[Praetor]:


....furata)


O stii si tu,n-ai vazut-o?..pentru un moment si ti-a ramas in suflet


De-atunci o porti cu tine,oriunde,oricand,si simti ca deja face parte din tine


Si parea uneori prea ciudat,simtea ca soarta s-a jucat atat cu el


Iar acum ii ofera totul,de parca ar fi castigat potul


Cel mare,intrukipat in miscarile ei usoare ca vantul,


In pasii ei ce park n-ating pamantul,


In glasul ei ce pare a fi cantul zilei,


In care gandul strazii isi baga simtamantul


Si acum ii umple traiul,de park ar trai pe pamant Raiul


Perturbat doar de absenta ei,de absenta acelei femei,


Pe care ai privit-o,iti dai seama ca stie ce vrei


Te prinde teama de cei,ce traiesc printre zei


Si o pierzi uneori cand o privesti,te trec fiori,te-ntrebi


De gresesti,auzi viori cand nu reusesti,


In okii ei clar sa citesti,caci par a avea


Intregul univers inkis in ea


La inceput ai vrut-o,acum ea oare,nu te mai vrea?




[Jivago]:


Si-atunci a vrut s-o stranga-n brate ,crezand ca ea o sa-l inalte


Deasupra fricii lui, ca focul lor o sa se stinga,


Dar n·a simtit nimic,de parca,ceata luase forme si el voia sa le atinga


Si deschizand okii a vazut sculptat in bezna, de lumina


ce trecea prin geam, trupul ei, de la cap la glezna


Care s-a risipit apoi, ca un vant subtire


Si crezand ca-si pierde mintile si-a spus:"M-am indragostit de-o amintire!"




[Praetor]:


Acum, totul o amintire era,


De fapt eroul nostru din amintiri traia...


Si o cauta neincetat, debusolat, si luptand cu destinul,


Incercand sa-si verse chinul,luptand sa gaseasca un inteles


Intrebandu-se de ce a fost ales tocmai el


Cautand in kip si fel sa o gaseasca


Caci fara ea,el a uitat sa traiasca,si a cazut la pamant


Ca n-a mai putut.


Si intr-o zi,in okii unui tanar a vazut,sclipirea ei


S-a revazut traind intre zei,


Dar a revenit intre cei ca noi,s-a lovit privind intr-o oglinda


De propria imagine:un om imbatranit traind la o margine


A lumii de care nu se mai simtea legat si


Deodata dezlegat astfel blestemandu-l pe cel


Ce i-a rapit viata a vazut in fata sa un alt batran


Ce l-a intrebat:"Si tu ai iubit-o pe ea?"


"DA..stii ca am fost blestemati sa nu putem uita?"


"Stiu..ma intreb oare sunt viu sau traiesc iadul


Esti viu batrane


Doar ca ai iubit una dintre ele...acum inchide-tï pleoapele grele...."