E lumea plina de urmari


Eu sunt un om pe niste scari


În sus ce e? În jos-nimic


În jos ce e? În sus-nimic.




Vorbesc cu ceilalti care-au fost


Si-n sus si-n jos si nu-i dezic


Eu însumi spun de locurile


Pe unde-am fost nu e nimic .




Vecinul meu praseste ciori


Vecina mea praseste farduri


Eu sunt un om pe niste scari


Si-un câine ulucind prin garduri .




O data, de mai multe ori


Caci ce pot fi aceste garduri


Decât cazute foste scari


Decât cazute foste garduri.




Vecine, domnule, straine,


Nu înteleg ce-aveti cu mine


Stiu, scarile ne sunt comune


Dar trec atât de rar pe-aici


Portarul însusi poate spune


Ca am ambitii foarte mici.




Din când în când mai vin pe-acasa


De ce va suparati când vin?


Arare talpa mea apasa


Pedalele cu pas strain.




Vecinul meu praseste ciori


Vecina mea praseste farduri


Abia m-am ridicat din garduri


Si mârâind în joase salturi


Eu sunt un om pe niste scari .




Si daca vreti sa fiu balada


Si fiindca eu nu am o stea


Accept, râvnesc, visez sa cada


Un corb nervos la moartea mea .




Si-acuma va implor zâmbiti


În lumea plina de urmari


Voi care farduri si ciori prasiti


Întunecati si spalaciti


Lasati-ma sa fiu pe scarï!


Na na na Na na