[Jhivago]


Ceea ce trimit eu spre tine acum nu sunt cuvinte,


Ci sunt bucati din suflet si minte,


Caci Veritasaga nu se asculta se simte.


Intinde mana si-o sa-ti pun in palma


Sufletul meu o furtuna calma


Inchisa intr-o raza de soare,


Caci vreau sa vezi prin ochii mei a vietii culoare,


Uite-mi inocenta, vezi sa retii cum moare,


Rup tacerea, sparg peretii cu care


Imi impartaseam secretele,


Iti dau tie calitatile ca sa elimin defectele,


Oricum vietii nu-i poti opri efectele,


Nu poti plati pe nimeni sa simta regretele


In locul tau.


Joaca rolul tau, fa-ti regulile tale si jocul tau.


Ca sa te-ajut iti dau esenta mea,


Slabiciunea si forta mea,


Intunericul si torta mea.


Sper sa inveti din ele, caci unele intamplari ingheta simturi


Si tu nu trebuie sa ingheti cu ele (nu).


Lasa sabia jos. N-o sa vindeci cu ea o inima rupta,


S-ar putea sa te mire, dar dragostea nu-i o lupta.


Tot ce incerc sa-ti spun e ca am un raspuns


Astept doar vremea cand o sa ai…o intrebare de pus.




[Praetor]


Si…plangem, in brate ne strangem si iertam,


Suflete frangem si plecam


Si suntem oameni, trebuie raspunsurile sa le invatam,


Si de intrebari, de intrebari, hmm, mai ales sa uitam.


Am pierdut destul timp si simt totul schimbat,


Am luptat, castigat, pierdut, regasit,


Apoi te-am respins, impins, imbrancit, m-am dezgolit


De trecut de prea multe ori,


Am simtit corzile sufletului precum cele ale unei viori


Am vazut cum e sa mori,


Of si ce frumoasa-i moartea,


Am transmis cartea sfanta in acorduri muzicale


Si ma framanta inca detsule intrebari fara raspuns,


Dar am patruns destule porti inchise,


Am fost legat de destule vise


In versuri multe sufletele celor din jur le am scrise


Si daca as fi intrebat daca stiu cine sunt


As putea spune ca am aflat


Si tocmai de aceea am sa fur ideea


Si-ai sa te peirzi poate definitiv renuntand la ratiune


Si dorind sa actionezi instinctiv de-acum inainte


Si dupa tot ce am spus am un raspuns,


Dar mai ai o intrebare de pus?




[Jhivago]


VeritaSaga nu se asculta, se simte (VeritaSaga nu se asculta, se simte)




[Praetor]


Bah, da’ cine esti tu pana la urma sa ma judeci pe mine?


Cine esti tu sa-mi dai mie sfaturi?


Te-ai nascut cu microfonul in mana?


Ai facut cumva mai mult decat mine?


Ha, ha…esti un semidoct pana la urma,


Dar iti place sa vorbesti despre o cultura, despre ceva


Cand de fapt tu nu stii absolut nimic


Pentru ca tu nu stii sa simti,


Tu stii doar sa gandesti,


Iar cand gandesti…nu o faci bine.


Asa zice lumea.


Da’…poate lumea minte. Sau poate nu.


Si oricum trebuie sa tii minte ca io


Nu sunt tu. Mai ales asta.


Bine, ca asta-i pentru cei care stïu.